Sedințe:
Data: 2025-11-05
Ora estimată: 09:00
Complet: CCF3
Data: 2025-10-17
Ora estimată: 10:30
Complet: CAO2
Tip soluție: Încheiere
Soluția pe scurt: În raport cu dispoziţiile art. 110 alin 3 din Hotărârea CSM nr. 3243/2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti potrivit cărora
Dacă anterior luării oricăror măsuri procedurale de către completul căruia i-a fost repartizată cauza se constată o eroare la repartizarea acesteia, preşedintele de secţie sau preşedintele instanţei, după caz, stabileşte existenţa erorii şi necesitatea unei noi repartizări aleatorii. În celelalte cazuri se aplică regulile prevăzute la alin. (2), examinând cererea formulată de Biofuels Energies SRO prin care a formulat opoziţie la somaţia europeană emisă de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2478/104/2024 la data de 12.02.2025, constată că există o eroare la repartizare, impunându-se repartizarea cauzei completului care a pronunţat somaţia europeană cu privire la care s-a formulat cererea de opoziţie.
În cazul opoziţiei la somaţia europeană de plată, instanţa (acelaşi complet care a soluţionat cererea de somaţie), în temeiul art. 424 alin.5 NCPC, va pronunţa o încheiere - nesupusă niciunei căi de atac - prin care ia act de depunerea opoziţiei, urmând ca trecerea la procedura de drept comun să fie făcută în condiţiile legislaţiei interne a fiecărui stat membru. În România, nu s-a adoptat un act normativ care să stabilească măsuri necesare punerii în practică a Regulamentului, inclusiv instanţele competente în materia somaţiei europene de plata, de aceea se vor aplica dispoziţiile de drept comun - art 1015 NCPC (care reglementează competenţa în materia ordonanţei de plată). În situaţia în care reclamantul a depus cererea la o instanţă necompetentă material, aceasta nu va respinge somaţia, ci aplicând regulile de drept intern, va invoca din oficiu la primul termen, excepţia de necompetenţă materială şi va declina cererea în favoarea instanţei competente, printr-o hotărâre definitivă (art.130-132 NCPC.).
Scopul Regulamentului nr.1896/2006 de instituire a procedurii europene de somaţie de plată este de a accelera litigiile transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene simplificate. De asemenea, somaţia europeană de plată reprezintă un instrument uniform de recuperare a unei categorii de creanţe, care garantează condiţii identice creditorilor şi debitorilor de pe tot cuprinsul Uniunii. Regulamentul se aplică numai litigiilor transfrontaliere, nu şi pentru creanţele care au o natură pur internă, acestea din urmă putându-se recupera pe cale rapidă prin intermediul procedurii interne din statele membre. Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană are reglementată în legislaţia naţională procedura somaţiei de plată, însă aceasta este diferită, de la stat la stat. În România, procedura este reglementată sub titlul “Procedura ordonanţei de plată “- art.1013-1024 din Noul Cod de procedură civilă.
Astfel cum este reglementată de Regulament, procedura somaţiei europene de plată în prima fază nu este contradictorie, instanţa soluţionând cererea de somaţie fără citarea părţilor şi fără depunerea întâmpinării. Aceasta nu înseamnă însă că instanţa sesizată nu trebuie să-şi verifice din oficiu competenţa, încondiţiile art. 528 N.C.P.C. După ce stabileşte că este competentă, instanţa va verifica în cel mai scurt termen, bazându-se pe formularul de cerere, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2-4, art. 6 şi 7 din Regulament şi dacă cererea apare ca întemeiată. Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.8 din Regulament, instanţa va emite somaţia europeană de plată în cel mai scurt termen - în principiu în 30 zile de la introducerea cererii, utilizând formularul tip E din Anexa 5.
În termen de 30 de zile de la comunicarea somaţiei pârâtul poate face opoziţie, utilizând formularul tip F din Anexa VI, care îi este transmis odată cu somaţia europeană de plată, fără a fi obligat să precizeze motivele pentru care contestă creanţa. În cadrul opoziţiei astfel formulate, şi care nu schimbă calitatea părţilor, respectiv de creditor - reclamant şi debitor – pârât, nu se poate analiza legalitatea emiterii somaţiei, singurul său efect fiind - în situaţia în care reclamantul creditor nu a solicitat expres ca procedura să nu mai continue - trecerea la procedura de drept comun. Este real că Regulamentul nu prevede dacă se va emite vreun act procedural cu privire la opoziţia pârâtului, ci numai efectul acesteia, de trecere la procedura comună. Nici dispoziţiile de drept intern din materia ordonanţei de plată nu pot fi utilizate, deoarece potrivit art.1020 NCPC contestarea creanţei se face de debitor înainte de emiterea ordonanţei, iar ca efect al acesteia instanţa urmează să respingă cererea.
Prin urmare în cazul opoziţiei la somaţia europeană de plată, instanţa (acelaşi complet care a soluţionat cererea de somaţie), în temeiul art. 424 alin.5 NCPC, va pronunţa o încheiere - nesupusă niciunei căi de atac - prin care ia act de depunerea opoziţiei, urmând ca trecerea la procedura de drept comun să fie făcută în condiţiile legislaţiei interne a fiecărui stat membru.
Faţă de aceste considerente, instanţa va dispune repartizarea cauzei completului care a pronunţat somaţia europeană cu privire la care s-a formulat cererea de opoziţie, respectiv CCF3.
Document: Rezolutietrimiterecompletinitial