JudecatoriaSECTORUL3BUCURESTI, Nr. dosar: 20237/301/2025/a1
Informații generale:
Nr. unic (nr. format vechi):20237/301/2025/a1
Data înregistrării:2025-12-17
Data ultimei modificări:2025-12-18T12:08:28.8
Secție:Judecatoria sect 3
Materie juridică:Litigii cu profesioniştii
Obiect:îndreptare eroare materială DIN OFICIU
Stadiu procesual:Fond
Data înregistrării:2025-12-17
Data ultimei modificări:2025-12-18T12:08:28.8
Secție:Judecatoria sect 3
Materie juridică:Litigii cu profesioniştii
Obiect:îndreptare eroare materială DIN OFICIU
Stadiu procesual:Fond
Sedințe:
Data:2025-12-18
Ora estimată:8:30
Complet:Camera de consiliu 20 Civil
Tip soluție:Admite cererea
Soluția pe scurt:Dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale cuprinse în Sentin?a civilă nr. 12442/02.12.2025 pronun?ată în dosarul nr. 20237/301/2025 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucure?ti, privind pe creditor ECHITABIL MNG SRL, J40/168/2005, CUI 17100446, cu sediul procesual ales la SCA Nemes Voicu Bilan, cu sediul in Bucuresti, sector 2, str. Parintele Galeriu nr.9 în contradictoriu cu debitor UAT COMUNA FRECĂŢEI, CIF 4508657, cu sediul în Comuna Frecăţei, str. Principală nr.63, Judeţ TULCEAîn sensul următor: se va men?iona în considerente, „Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instan?a re?ine următoarele. În fapt, între Comuna Frecă?ei, în calitate de beneficiar ?i SC Echitabil MNG SRL, în calitate de prestator, a fost încheiat Studiul de fezabilitate, documenta?ie tehnico – economică pentru proiectul „Parc Fotovoltaic, mecanism de consum propriu în comuna Frecă?ei” nr. 2941/31.03.2023, având ca obiect întocmirea de către prestator a studiului de fezabilitate, documenta?ie tehnico – economică în vederea accesării de fonduri pentru proiectul „Parc fotovoltaic, mecanism de consum propriu în comuna Frecă?ei” în cadrul Programului – cheie nr. 1 – Surse regenerabile de energie ?i stocarea energiei din Fondul pentru modernizare, finan?at de Ministerul Energiei (fila 18). Potrivit art. 8.2 din contract, achizitorul se obligă să plătească pre?ul către prestator în 30 de zile calendaristice de la emiterea facturii de către acesta, după semnarea procesului – verbal de predare – primire al documenta?iei, iar potrivit art. 9.2, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei convenite, acesta are obliga?ia de a plăti, ca penalită?i, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată de 0.01% pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obliga?iilor. Potrivit art. 4.4 din contract, dat fiind că prezenta achizi?ie de servicii se realizează înainte de semnarea contractului de finan?are, în cazul în care Ministerul Energiei nu va finan?a proiectul mai sus men?ionat, prestatorul în?elege că nu a respectat standardele de calitate privind eligibilitatea ?i selec?ia proiectului. Drept urmare, prezentul contract devine nul ?i prestatorul nu va pretinde niciun fel de plă?i, daune interese, penalizări ori alte clauze pecuniare din partea achizitorului. Potrivit procesului – verbal nr. 9261/24.10.2023, prestatorul a predat achizitorului documenta?ia conform contractului (fila 20), fiind emisă factura MNG9/04.03.2025, scadentă la data de 05.03.2025, pentru suma de 142.800 lei, reprezentând prestări servici conform contract 2941/31.03.2023 (Servicii proiectare parc fotovoltaic – studiu de fezabilitate) (fila 72). Între Comuna Frecă?ei, în calitate de beneficiar ?i Ministerul Energiei a fost încheiat Contractul de finan?are nr. 613/31.01.2025 „Parc Fotovoltaic, mecanism de consum propriu în comuna Frecă?ei” (fila 22). Prin prezenta cerere, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 142.800 lei, cu titlul de contravaloare factură neachitată ?i a sumei de 714 lei, cu titlul de penalită?i de întârziere calculate de la data de 05.05.2023 până la data formulării cererii, 24.06.2025. Debitoarea a plătit contravaloarea facturii emise la data de 05.08.2025 (fila 166), după formularea cererii de emitere a ordonan?ei de plată. În drept, potrivit art. 1014 alin. (1) Cod procedură civilă prevederile referitoare la procedura ordonan?ei de plată se aplică crean?elor certe, lichide ?i exigibile constând în obliga?ii de plată a unor sume de bani ce rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însu?it de păr?i prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Legiuitorul a stabilit că nu pot fi valorificate prin această procedură crean?ele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolven?ă. Totodată, legea prevede o procedură prealabilă constând în obliga?ia creditorului de a transmite, prin executor judecătoresc o soma?ie de plată debitorului, prin care să îi învedereze să efectueze plata datorată în termen de 15 zile de la data primirii acesteia . Cu privire la prima condi?ie, anume plata unei sume de bani, instan?a constată că aceasta este îndeplinită, creditoarea cerând obligarea debitoarei la plata unei sume de 142.800 lei, reprezentând debit principal. Existen?a unui raport contractual între creditoare ?i debitoare rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, anume Studiul de fezabilitate, documenta?ie tehnico – economică pentru proiectul „Parc Fotovoltaic, mecanism de consum propriu în comuna Frecă?ei” nr. 2941/31.03.2023. În ceea ce prive?te caracterul cert, instan?a re?ine că potrivit legii, o crean?ă prezintă această caracteristică atunci când existen?a ei neîndoielnică rezultă dintr-un înscris. Întrucât existen?a obliga?iei de plată a debitoarei rezultă din contractul men?ionat, instan?a constată că este îndeplinită această condi?ie. Crean?a este lichidă atunci când cuantumul este precis determinat sau atunci când poate fi determinat. Cuantumul crean?ei solicitate de către creditoare rezultă din cuprinsul facturii depuse la dosarul cauzei, la care au fost ata?ate avizele de înso?ire a mărfurilor corespunzătoare. Crean?a este exigibilă atunci când obliga?ia de plată a debitorului ajunge la scaden?ă. Debitoarea a plătit contravaloarea facturii emise la data de 05.08.2025, după formularea cererii de emitere a ordonan?ei de plată. Pentru aceste motive instan?a urmează să respingă, ca rămasă fără obiect, cererea de emitere a ordonan?ei de plată pentru debitul principal. Cu privire la penalită?ile de întârziere, instan?a re?ine că acestea pot fi acordate în cadrul procedurii ordonan?ei de plată în măsura în care creditorul în?elege să le solicite ?i să le individualizeze sub aspectul cuantumului ?i a modului de calcul. Din cererea formulată rezultă că acesta a în?eles să solicite penalită?i de întârziere în cuantum de 0,01% din valoarea neachitată a facturii, pentru fiecare zi de întârziere, potrivit contractului încheiat, pentru perioada 05.05.2025 – 05.08.2025, rezultând suma de 1.313 lei. Prin întâmpinarea formulată, debitoarea a invocat dispozi?iile contractuale prevăzute la art. 4.4 din contract, arătând că creditoarea cuno?tea faptul că întocme?te un studiu de fezabilitate pentru un proiect care este finan?at de Ministerul Energiei ?i, pe cale de consecin?ă, că plă?ile urmează să fie efectuate de către acesta din urmă, UAT Frecă?ei fiind în mod evident ?inută la rândul ei de acordul Ministerului Energiei ?i de plă?ile pe care acesta trebuia să le analizeze, să le declare eligibile ?i apoi să le efectueze către debitoare. A sus?inut că pentru clarificarea chestiunilor legate de penalită?ile de întârziere, în mod cert trebuie administrate mai multe probe care pe de o parte vor duce la prelungirea litigiului ?i pe de altă parte respectivele probe ar fi admisibile doar în procedura de drept comun. Referitor la sus?inerea potrivit căreia cererea de obligare a debitoarei la plata penalită?ilor poate fi solu?ionată doar pe calea dreptului comun, fiind necesare probe ce nu pot fi administrate în prezenta procedură, instan?a constată că debitoarea nu a arătat care sunt aceste probe ?i care este teza probatorie. Simpla invocare a necesită?ii administrării unui probatoriu suplimentar, inadmisibil în prezenta procedură, nu este suficientă pentru a atrage respingerea cererii de emitere a ordonan?ei de plată. În ceea ce prive?te aplicabilitatea dispozi?iilor art. 4.4 din contract, instan?a re?ine că acestea sunt aplicabile doar în situa?ia în care Ministerul Energiei nu va finan?a proiectul, ori în cauză contractul de finan?are a fost încheiat, iar plă?ile au fost efectuate de Ministerul Energiei, în condi?iile în care debitoarea a achitat contravaloarea facturii emise. Referitor la celelalte apărări, instan?a re?ine că debitoarea nu a adus la cuno?tin?ă creditoarei că există probleme cu plă?ile de efectuat. Obliga?iile asumate de debitoare prin contractul de finan?are nu pot să se răsfrângă asupra creditoarei din prezenta cauză, având în vedere principiul relativită?ii efectelor contractului. De asemenea, din analiza contractului încheiat între păr?i nu rezultă condi?ionarea plă?ii serviciilor de plă?i efectuate de către Ministerul Energiei. Pentru aceste considerente, instan?a va admite în parte cererea de emitere a ordonan?ei de plată ?i va ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 1.313 lei cu titlul de penalită?i de întârziere calculate pentru perioada 05.05.2025 – 05.08.2025. Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit art. 451-453 acestea se acordă la cerere păr?ii care a câ?tigat procesul în măsura în care face dovada lor. Instan?a re?ine că s-au solicitat de către creditoare plata cheltuielilor judiciare constând în taxă de timbru în cuantum de 200 lei, dovada achitării acesteia fiind depusă la dosarul cauzei (fila 73) ?i onorariu de avocat în valoare de 15.270,54 lei (filele 196 – 199). Cu privire la onorariul de avocat solicitat de creditoare cu titlul de cheltuieli de judecată, în cuantum de 15.270,54 lei, instan?a urmează să facă aplicarea dispozi?iilor 451 alin. (2) Cod de proc. civ., potrivit cărora instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. Onorariul de avocat solicitat de creditoare este vădit dispropor?ionat fa?ă de complexitatea cauzei ?i activitatea depusă de avocat. Cauza nu a prezentat o dificultate deosebită, având ca obiect ordonan?ă de plată, fiind administrată doar proba cu înscrisuri, la un singur termen de judecată, procedura fiind una rapidă ?i simplificată. Un onorariu de 15.270,54 lei, pentru o cauză ce nu a prezentat probleme de drept deosebite, este vădit dispropor?ionat. În aplicarea dispozi?iilor art. 451 alin. (2) Cod proc. civ., instan?a va reduce onorariul de avocat în cuantum de 15.270,54 lei la suma de 5000 lei, considerând că onorariul astfel redus este propor?ional cu complexitatea cauzei ?i activitatea depusă de avocat. În consecin?ă, va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 5200 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând 5000 lei onorariu avocat redus ?i 200 lei taxă judiciară de timbru.” În loc de „Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instan?a re?ine următoarele. În fapt, prin procesul - verbal de constatare ?i sanc?ionare a contraven?iei seria PBW nr. 0990477/06.01.2025, petentul a fost sanc?ionat cu amendă contraven?ională în cuantum de 810 lei ?i sanc?iunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvâr?irea contraven?iei prevăzute ?i sanc?ionate de art. 100 alin. (3) lit. d) ?i art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus auto marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare B187ARA pe b-dul I. C. Brătianu din direc?ia Pia?a Unirii către Pia?a Universită?ii, iar la intersec?ia cu str. Col?ea nu a respectat semnifica?ia culorii ro?ie a semaforului electric ce i se adresa în mod direct, acesta continuând deplasarea pe direc?ia înainte, îngreunând traficul rutier. La rubrica „Men?iuni contravenient” s-a consemnat ”eram oprit la semafor, s-a aprins lumina verde pentru virajul la stânga ?i am înaintat primul. Nu sunt de acord cu cele consemnate în procesul - verbal ?i arăt faptul că nu a existat inten?ia de a trece pe ro?u”. Procesul - verbal a fost întocmit în prezen?a contravenientului ?i a fost semnat de acesta. În temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instan?a constată că plângerea contraven?ională a fost formulată în termen de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal de contraven?ie, cu respectarea dispozi?iilor art. 31 alin. (1) din acela?i act normativ. Cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat, instan?a constată că acesta cuprinde toate men?iunile obligatorii a căror lipsă este sanc?ionată de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu nulitatea absolută a actului: numele, prenumele ?i calitatea agentului constatator, numele ?i prenumele contravenientului, CNP-ul acestuia, fapta săvâr?ită ?i data săvâr?irii acesteia, semnătura agentului constatator. Prin plângerea contraven?ională, petentul a arătat că fapte re?inută în sarcina sa nu este descrisă corespunzător, complet, iar procesul - verbal este ilizibil, motiv pentru care instan?a nu va putea exercita controlul de legalitate ?i temeinicie a acestuia ?i nu va putea determina dacă procesul - verbal respectă cerin?ele impuse de lege. De asemenea, petentul nu poate formula apărări pertinente împotriva unui act pe care nu îl poate studia ?i al cărui con?inut nu poate fi determinat prin lecturarea acestuia. Instan?a re?ine că lipsa unor alte men?iuni decât cele prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 se sanc?ionează cu nulitatea relativă a actului, condi?ionată de existen?a unei vătămări ce poate fi înlăturată doar prin anularea actului. Referitor la ilizibilitatea actului ?i imposibilitatea stabilirii de către instan?ă a con?inutului acestuia, instan?a constată că procesul - verbal este lizibil, iar fapta contraven?ională este descrisă astfel încât să se poată aprecia cu privire la temeinicia procesului – verbal contestat. În ceea ce prive?te imposibilitatea formulării de apărări, deoarece actul este ilizibil, iar petentul nu poate determina con?inutul acestuia, în înregistrarea depusă la dosarul cauzei de către intimată, efectuată cu body-cam, a fost surprins ?i momentul în care petentului îi este lecturată fapta contraven?ională, a?a cum a fost aceasta consemnată în procesul - verbal. Astfel, petentul cuno?tea fapta contraven?ională re?inută în sarcina sa, având posibilitatea formulării apărărilor necesare. De altfel, orice nulitate relativă cauzată de această apărare a fost acoperită prin formularea plângerii contraven?ionale, când petentul a putut prezenta împrejurările ce au condus a sanc?ionarea sa. În analiza temeiniciei procesului-verbal de contraven?ie, cu privire la sarcina probei în cauzele având ca obiect plângere contraven?ională, instan?a re?ine următoarele. Cu toate că analiza tradiţională a regimului juridic al contravenţiilor plasează acest domeniu în sfera extra-penală, în jurisprudenţa sa privitoare la art. 6 din Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul autonom de „acuzaţie în materie penală” care califică domeniul contravenţional, prin prisma aplicabilităţii generale a normei legale ce instituie sancţiunea contravenţională, (sfera destinatarilor vizaţi, a interesului protejat) şi natura, respectiv, gravitatea sancţiunii (caracterul preventiv şi sancţionator al pedepsei aplicate petentului), drept materie penală din punct de vedere al drepturilor omului. Ca o consecinţă a acestei calificări, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravenţional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanţiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale a drepturilor omului, între care, în primul rând respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Potrivit legislaţiei interne, procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul constatator învestit cu autoritatea statului pe baza constatărilor efectuate ex propriis sensibus având natura juridică a unui act administrativ şi beneficiind, în consecinţă, de prezumţia relativă de legalitate şi veridicitate, sarcina de a proba o altă situaţie de fapt, decât cea constatată personal de către un agent al puterii publice, revenind, într-o atare împrejurare, petentului. Garanţiile procedurale în materie penală CEDO şi care se regăsesc ca reguli de bază în cadrul procedurii penale din dreptul intern, comportă nuanţe în plan contravenţional, un domeniu aparte, în care legiuitorul a optat pentru aplicabilitatea regulilor generale ale procedurii civile. De altfel, Curtea Europeană a statuat în jurisprudenţa sa că prezumţia de nevinovăţie şi obligaţia acuzării de a dovedi faptele ce se pretind a fi săvârşite, nu au caracter absolut, de vreme ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, existenţa acestora fiind compatibilă cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea principiului proporţionalităţii, în raport de importanţa scopului urmărit şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei; cauza Blum c. Austriei; Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei). Prin urmare, forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, fiind necesară însă respectarea caracterului echitabil al procedurii în ansamblu în administrarea şi aprecierea probatoriului (cauza Bosoni c. Franţei). Din acest punct de vedere, trebuie remarcat rolul activ al instanţei şi posibilitatea oferită de reglementarea OG nr. 2/2001 de a verifica din oficiu existenţa unor motive de nulitate ale actului constatator, chiar în contextul existenţei prezumţiei de legalitate şi veridicitate a acestuia. Revine, astfel, instanţei sarcina de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate fapte antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional, fără stabilirea în sarcina petentului, sub aspect probatoriu a unor condiţii imposibil de îndeplinit, prin posibilitatea persoanei sancţionate de a uza mijloace de probă şi argumente pentru dovedirea unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în cuprinsul actului sancţionator. În consecinţă particularităţile materiei contravenţionale sub aspectul sarcinii probei ce revine contestatorului nu justifică reţinerea unei încălcări a priori a prezumţiei de nevinovăţie, ori a garanţiilor unui proces echitabil, aspect ce transpare inclusiv din hotărârea pronunţată de Curtea Europeană în cauza Anghel contra României care nu se constituie într-o critică la adresa atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenţie. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, prezintă forţă probantă prin el însuşi, putând constitui o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului. Ceea ce trebuie remarcat este însă, faptul că atribuirea de forţă probantă unui înscris, după cum am menţionat anterior, nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, putând fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei, în sensul art. 6 CEDO. De altfel, o interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase, prin lipsirea actului constatator întocmit de un agent al statului, aflat în exerciţiul funcţiunii, de orice valoare. Potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului, iar potrivit art. 52 alin. (1) ?i (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, semnalul de culoare roşie interzice trecerea; la semnalul de culoare roşie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului; dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecţiei, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părţii carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat. În plângerea contraven?ională formulată, petentul a sus?inut că s-a oprit la culoarea ro?ie a semaforului ce i se adresa în mod direct. La un moment dat culoarea s-a schimbat în verde ?i ?i-a continuat mersul, acesta fiind prima ma?ină în coloana care a?tepta la semafor. În fa?a agentului constatator, a?a cum rezultă din înregistrarea body – cam, acesta a sus?inut că a confundat culorile semaforului, crezând că i se adresa semaforul a cărui culoare s-a schimbat în verde, arătând că ?i-a dat seama de gre?eală în momentul în care a fost oprit. Instan?a re?ine că petentul nu a făcut proba celor sus?inute în plângerea contraven?ională. Din înregistrările video din intersec?ie, depuse la dosarul cauzei, se observă cum petentul trece intersec?ia în timp ce autovehiculele efectuau virajul la stânga, petentul fiind singurul ce circula pe direc?ia înainte, din ambele sensuri de circula?ie. De altfel, celelalte vehicule ce circulau în aceea?i direc?ie cu petentul au trecut intersec?ia la mai multe secunde după acesta (în înregistrarea video de la fila 25 la ora 19:59:37 se observă ma?ina petentului, celelalte ma?ini care circulă în aceea?i direc?ie traversând intersec?ia la ora 20:00:08). În ceea ce prive?te pericolul faptei săvâr?ite, legiuitorul a stabilit că nu este necesară producerea unui pericol concret pentru a fi îndeplinite condi?iile de existen?ă a contraven?iei. Având în vedere cele de mai sus, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără îndoială săvâr?irea faptei contraven?ionale de către petent, instan?a re?ine că sunt îndeplinite condi?iile pentru angajarea răspunderii contraven?ionale a acestuia. Cu privire la individualizarea sanc?iunii contraven?ionale aplicate, instan?a re?ine că petentului i-a fost aplicată sanc?iunea amenzii în cuantum minim ?i sanc?iunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Cu privire la sanc?iunea principală a amenzii, instan?a constată că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege. Cu privire la sanc?iunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instan?a re?ine că individualizarea sanc?iunii a fost realizată ope legis de către legiuitor, aplicarea sanc?iunii fiind obligatorie pe lângă sanc?iunea amenzii în cazul constatării săvâr?irii faptei re?inute în sarcina petentului. În aceste condi?ii, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu poate face obiectul unei reindividualizări a instan?ei de judecată. De asemenea, sanc?iunea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol, reprezentată de exercitarea dreptului de a conduce de către o persoană care nu respectă regulile de circula?ie, instan?a considerând că această sanc?iune este cea mai potrivită pentru a se îndeplini scopul preventiv al sanc?iunilor contraven?ionale. Pentru aceste motive, instan?a va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contraven?ională formulată ?i va men?ine, ca legal ?i temeinic, procesul-verbal de constatare ?i sanc?ionare a contraven?iei seria PBW nr. 0990477/06.01.2025.” cum gre?it s-a men?ionat. Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucure?ti. În temeiul art. 402 Cod proc. civ., pronun?ată prin punerea solu?iei la dispozi?ia păr?ilor prin mijlocirea grefei instan?ei astăzi, 18.12.2025.
Document:_IncheiereFinalaDezinvestire
Ora estimată:8:30
Complet:Camera de consiliu 20 Civil
Tip soluție:Admite cererea
Soluția pe scurt:Dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale cuprinse în Sentin?a civilă nr. 12442/02.12.2025 pronun?ată în dosarul nr. 20237/301/2025 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucure?ti, privind pe creditor ECHITABIL MNG SRL, J40/168/2005, CUI 17100446, cu sediul procesual ales la SCA Nemes Voicu Bilan, cu sediul in Bucuresti, sector 2, str. Parintele Galeriu nr.9 în contradictoriu cu debitor UAT COMUNA FRECĂŢEI, CIF 4508657, cu sediul în Comuna Frecăţei, str. Principală nr.63, Judeţ TULCEAîn sensul următor: se va men?iona în considerente, „Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instan?a re?ine următoarele. În fapt, între Comuna Frecă?ei, în calitate de beneficiar ?i SC Echitabil MNG SRL, în calitate de prestator, a fost încheiat Studiul de fezabilitate, documenta?ie tehnico – economică pentru proiectul „Parc Fotovoltaic, mecanism de consum propriu în comuna Frecă?ei” nr. 2941/31.03.2023, având ca obiect întocmirea de către prestator a studiului de fezabilitate, documenta?ie tehnico – economică în vederea accesării de fonduri pentru proiectul „Parc fotovoltaic, mecanism de consum propriu în comuna Frecă?ei” în cadrul Programului – cheie nr. 1 – Surse regenerabile de energie ?i stocarea energiei din Fondul pentru modernizare, finan?at de Ministerul Energiei (fila 18). Potrivit art. 8.2 din contract, achizitorul se obligă să plătească pre?ul către prestator în 30 de zile calendaristice de la emiterea facturii de către acesta, după semnarea procesului – verbal de predare – primire al documenta?iei, iar potrivit art. 9.2, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei convenite, acesta are obliga?ia de a plăti, ca penalită?i, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată de 0.01% pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obliga?iilor. Potrivit art. 4.4 din contract, dat fiind că prezenta achizi?ie de servicii se realizează înainte de semnarea contractului de finan?are, în cazul în care Ministerul Energiei nu va finan?a proiectul mai sus men?ionat, prestatorul în?elege că nu a respectat standardele de calitate privind eligibilitatea ?i selec?ia proiectului. Drept urmare, prezentul contract devine nul ?i prestatorul nu va pretinde niciun fel de plă?i, daune interese, penalizări ori alte clauze pecuniare din partea achizitorului. Potrivit procesului – verbal nr. 9261/24.10.2023, prestatorul a predat achizitorului documenta?ia conform contractului (fila 20), fiind emisă factura MNG9/04.03.2025, scadentă la data de 05.03.2025, pentru suma de 142.800 lei, reprezentând prestări servici conform contract 2941/31.03.2023 (Servicii proiectare parc fotovoltaic – studiu de fezabilitate) (fila 72). Între Comuna Frecă?ei, în calitate de beneficiar ?i Ministerul Energiei a fost încheiat Contractul de finan?are nr. 613/31.01.2025 „Parc Fotovoltaic, mecanism de consum propriu în comuna Frecă?ei” (fila 22). Prin prezenta cerere, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 142.800 lei, cu titlul de contravaloare factură neachitată ?i a sumei de 714 lei, cu titlul de penalită?i de întârziere calculate de la data de 05.05.2023 până la data formulării cererii, 24.06.2025. Debitoarea a plătit contravaloarea facturii emise la data de 05.08.2025 (fila 166), după formularea cererii de emitere a ordonan?ei de plată. În drept, potrivit art. 1014 alin. (1) Cod procedură civilă prevederile referitoare la procedura ordonan?ei de plată se aplică crean?elor certe, lichide ?i exigibile constând în obliga?ii de plată a unor sume de bani ce rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însu?it de păr?i prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Legiuitorul a stabilit că nu pot fi valorificate prin această procedură crean?ele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolven?ă. Totodată, legea prevede o procedură prealabilă constând în obliga?ia creditorului de a transmite, prin executor judecătoresc o soma?ie de plată debitorului, prin care să îi învedereze să efectueze plata datorată în termen de 15 zile de la data primirii acesteia . Cu privire la prima condi?ie, anume plata unei sume de bani, instan?a constată că aceasta este îndeplinită, creditoarea cerând obligarea debitoarei la plata unei sume de 142.800 lei, reprezentând debit principal. Existen?a unui raport contractual între creditoare ?i debitoare rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, anume Studiul de fezabilitate, documenta?ie tehnico – economică pentru proiectul „Parc Fotovoltaic, mecanism de consum propriu în comuna Frecă?ei” nr. 2941/31.03.2023. În ceea ce prive?te caracterul cert, instan?a re?ine că potrivit legii, o crean?ă prezintă această caracteristică atunci când existen?a ei neîndoielnică rezultă dintr-un înscris. Întrucât existen?a obliga?iei de plată a debitoarei rezultă din contractul men?ionat, instan?a constată că este îndeplinită această condi?ie. Crean?a este lichidă atunci când cuantumul este precis determinat sau atunci când poate fi determinat. Cuantumul crean?ei solicitate de către creditoare rezultă din cuprinsul facturii depuse la dosarul cauzei, la care au fost ata?ate avizele de înso?ire a mărfurilor corespunzătoare. Crean?a este exigibilă atunci când obliga?ia de plată a debitorului ajunge la scaden?ă. Debitoarea a plătit contravaloarea facturii emise la data de 05.08.2025, după formularea cererii de emitere a ordonan?ei de plată. Pentru aceste motive instan?a urmează să respingă, ca rămasă fără obiect, cererea de emitere a ordonan?ei de plată pentru debitul principal. Cu privire la penalită?ile de întârziere, instan?a re?ine că acestea pot fi acordate în cadrul procedurii ordonan?ei de plată în măsura în care creditorul în?elege să le solicite ?i să le individualizeze sub aspectul cuantumului ?i a modului de calcul. Din cererea formulată rezultă că acesta a în?eles să solicite penalită?i de întârziere în cuantum de 0,01% din valoarea neachitată a facturii, pentru fiecare zi de întârziere, potrivit contractului încheiat, pentru perioada 05.05.2025 – 05.08.2025, rezultând suma de 1.313 lei. Prin întâmpinarea formulată, debitoarea a invocat dispozi?iile contractuale prevăzute la art. 4.4 din contract, arătând că creditoarea cuno?tea faptul că întocme?te un studiu de fezabilitate pentru un proiect care este finan?at de Ministerul Energiei ?i, pe cale de consecin?ă, că plă?ile urmează să fie efectuate de către acesta din urmă, UAT Frecă?ei fiind în mod evident ?inută la rândul ei de acordul Ministerului Energiei ?i de plă?ile pe care acesta trebuia să le analizeze, să le declare eligibile ?i apoi să le efectueze către debitoare. A sus?inut că pentru clarificarea chestiunilor legate de penalită?ile de întârziere, în mod cert trebuie administrate mai multe probe care pe de o parte vor duce la prelungirea litigiului ?i pe de altă parte respectivele probe ar fi admisibile doar în procedura de drept comun. Referitor la sus?inerea potrivit căreia cererea de obligare a debitoarei la plata penalită?ilor poate fi solu?ionată doar pe calea dreptului comun, fiind necesare probe ce nu pot fi administrate în prezenta procedură, instan?a constată că debitoarea nu a arătat care sunt aceste probe ?i care este teza probatorie. Simpla invocare a necesită?ii administrării unui probatoriu suplimentar, inadmisibil în prezenta procedură, nu este suficientă pentru a atrage respingerea cererii de emitere a ordonan?ei de plată. În ceea ce prive?te aplicabilitatea dispozi?iilor art. 4.4 din contract, instan?a re?ine că acestea sunt aplicabile doar în situa?ia în care Ministerul Energiei nu va finan?a proiectul, ori în cauză contractul de finan?are a fost încheiat, iar plă?ile au fost efectuate de Ministerul Energiei, în condi?iile în care debitoarea a achitat contravaloarea facturii emise. Referitor la celelalte apărări, instan?a re?ine că debitoarea nu a adus la cuno?tin?ă creditoarei că există probleme cu plă?ile de efectuat. Obliga?iile asumate de debitoare prin contractul de finan?are nu pot să se răsfrângă asupra creditoarei din prezenta cauză, având în vedere principiul relativită?ii efectelor contractului. De asemenea, din analiza contractului încheiat între păr?i nu rezultă condi?ionarea plă?ii serviciilor de plă?i efectuate de către Ministerul Energiei. Pentru aceste considerente, instan?a va admite în parte cererea de emitere a ordonan?ei de plată ?i va ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 1.313 lei cu titlul de penalită?i de întârziere calculate pentru perioada 05.05.2025 – 05.08.2025. Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit art. 451-453 acestea se acordă la cerere păr?ii care a câ?tigat procesul în măsura în care face dovada lor. Instan?a re?ine că s-au solicitat de către creditoare plata cheltuielilor judiciare constând în taxă de timbru în cuantum de 200 lei, dovada achitării acesteia fiind depusă la dosarul cauzei (fila 73) ?i onorariu de avocat în valoare de 15.270,54 lei (filele 196 – 199). Cu privire la onorariul de avocat solicitat de creditoare cu titlul de cheltuieli de judecată, în cuantum de 15.270,54 lei, instan?a urmează să facă aplicarea dispozi?iilor 451 alin. (2) Cod de proc. civ., potrivit cărora instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. Onorariul de avocat solicitat de creditoare este vădit dispropor?ionat fa?ă de complexitatea cauzei ?i activitatea depusă de avocat. Cauza nu a prezentat o dificultate deosebită, având ca obiect ordonan?ă de plată, fiind administrată doar proba cu înscrisuri, la un singur termen de judecată, procedura fiind una rapidă ?i simplificată. Un onorariu de 15.270,54 lei, pentru o cauză ce nu a prezentat probleme de drept deosebite, este vădit dispropor?ionat. În aplicarea dispozi?iilor art. 451 alin. (2) Cod proc. civ., instan?a va reduce onorariul de avocat în cuantum de 15.270,54 lei la suma de 5000 lei, considerând că onorariul astfel redus este propor?ional cu complexitatea cauzei ?i activitatea depusă de avocat. În consecin?ă, va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 5200 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând 5000 lei onorariu avocat redus ?i 200 lei taxă judiciară de timbru.” În loc de „Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instan?a re?ine următoarele. În fapt, prin procesul - verbal de constatare ?i sanc?ionare a contraven?iei seria PBW nr. 0990477/06.01.2025, petentul a fost sanc?ionat cu amendă contraven?ională în cuantum de 810 lei ?i sanc?iunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvâr?irea contraven?iei prevăzute ?i sanc?ionate de art. 100 alin. (3) lit. d) ?i art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus auto marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare B187ARA pe b-dul I. C. Brătianu din direc?ia Pia?a Unirii către Pia?a Universită?ii, iar la intersec?ia cu str. Col?ea nu a respectat semnifica?ia culorii ro?ie a semaforului electric ce i se adresa în mod direct, acesta continuând deplasarea pe direc?ia înainte, îngreunând traficul rutier. La rubrica „Men?iuni contravenient” s-a consemnat ”eram oprit la semafor, s-a aprins lumina verde pentru virajul la stânga ?i am înaintat primul. Nu sunt de acord cu cele consemnate în procesul - verbal ?i arăt faptul că nu a existat inten?ia de a trece pe ro?u”. Procesul - verbal a fost întocmit în prezen?a contravenientului ?i a fost semnat de acesta. În temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instan?a constată că plângerea contraven?ională a fost formulată în termen de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal de contraven?ie, cu respectarea dispozi?iilor art. 31 alin. (1) din acela?i act normativ. Cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat, instan?a constată că acesta cuprinde toate men?iunile obligatorii a căror lipsă este sanc?ionată de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu nulitatea absolută a actului: numele, prenumele ?i calitatea agentului constatator, numele ?i prenumele contravenientului, CNP-ul acestuia, fapta săvâr?ită ?i data săvâr?irii acesteia, semnătura agentului constatator. Prin plângerea contraven?ională, petentul a arătat că fapte re?inută în sarcina sa nu este descrisă corespunzător, complet, iar procesul - verbal este ilizibil, motiv pentru care instan?a nu va putea exercita controlul de legalitate ?i temeinicie a acestuia ?i nu va putea determina dacă procesul - verbal respectă cerin?ele impuse de lege. De asemenea, petentul nu poate formula apărări pertinente împotriva unui act pe care nu îl poate studia ?i al cărui con?inut nu poate fi determinat prin lecturarea acestuia. Instan?a re?ine că lipsa unor alte men?iuni decât cele prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 se sanc?ionează cu nulitatea relativă a actului, condi?ionată de existen?a unei vătămări ce poate fi înlăturată doar prin anularea actului. Referitor la ilizibilitatea actului ?i imposibilitatea stabilirii de către instan?ă a con?inutului acestuia, instan?a constată că procesul - verbal este lizibil, iar fapta contraven?ională este descrisă astfel încât să se poată aprecia cu privire la temeinicia procesului – verbal contestat. În ceea ce prive?te imposibilitatea formulării de apărări, deoarece actul este ilizibil, iar petentul nu poate determina con?inutul acestuia, în înregistrarea depusă la dosarul cauzei de către intimată, efectuată cu body-cam, a fost surprins ?i momentul în care petentului îi este lecturată fapta contraven?ională, a?a cum a fost aceasta consemnată în procesul - verbal. Astfel, petentul cuno?tea fapta contraven?ională re?inută în sarcina sa, având posibilitatea formulării apărărilor necesare. De altfel, orice nulitate relativă cauzată de această apărare a fost acoperită prin formularea plângerii contraven?ionale, când petentul a putut prezenta împrejurările ce au condus a sanc?ionarea sa. În analiza temeiniciei procesului-verbal de contraven?ie, cu privire la sarcina probei în cauzele având ca obiect plângere contraven?ională, instan?a re?ine următoarele. Cu toate că analiza tradiţională a regimului juridic al contravenţiilor plasează acest domeniu în sfera extra-penală, în jurisprudenţa sa privitoare la art. 6 din Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul autonom de „acuzaţie în materie penală” care califică domeniul contravenţional, prin prisma aplicabilităţii generale a normei legale ce instituie sancţiunea contravenţională, (sfera destinatarilor vizaţi, a interesului protejat) şi natura, respectiv, gravitatea sancţiunii (caracterul preventiv şi sancţionator al pedepsei aplicate petentului), drept materie penală din punct de vedere al drepturilor omului. Ca o consecinţă a acestei calificări, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravenţional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanţiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale a drepturilor omului, între care, în primul rând respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Potrivit legislaţiei interne, procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul constatator învestit cu autoritatea statului pe baza constatărilor efectuate ex propriis sensibus având natura juridică a unui act administrativ şi beneficiind, în consecinţă, de prezumţia relativă de legalitate şi veridicitate, sarcina de a proba o altă situaţie de fapt, decât cea constatată personal de către un agent al puterii publice, revenind, într-o atare împrejurare, petentului. Garanţiile procedurale în materie penală CEDO şi care se regăsesc ca reguli de bază în cadrul procedurii penale din dreptul intern, comportă nuanţe în plan contravenţional, un domeniu aparte, în care legiuitorul a optat pentru aplicabilitatea regulilor generale ale procedurii civile. De altfel, Curtea Europeană a statuat în jurisprudenţa sa că prezumţia de nevinovăţie şi obligaţia acuzării de a dovedi faptele ce se pretind a fi săvârşite, nu au caracter absolut, de vreme ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, existenţa acestora fiind compatibilă cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea principiului proporţionalităţii, în raport de importanţa scopului urmărit şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei; cauza Blum c. Austriei; Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei). Prin urmare, forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, fiind necesară însă respectarea caracterului echitabil al procedurii în ansamblu în administrarea şi aprecierea probatoriului (cauza Bosoni c. Franţei). Din acest punct de vedere, trebuie remarcat rolul activ al instanţei şi posibilitatea oferită de reglementarea OG nr. 2/2001 de a verifica din oficiu existenţa unor motive de nulitate ale actului constatator, chiar în contextul existenţei prezumţiei de legalitate şi veridicitate a acestuia. Revine, astfel, instanţei sarcina de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate fapte antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional, fără stabilirea în sarcina petentului, sub aspect probatoriu a unor condiţii imposibil de îndeplinit, prin posibilitatea persoanei sancţionate de a uza mijloace de probă şi argumente pentru dovedirea unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în cuprinsul actului sancţionator. În consecinţă particularităţile materiei contravenţionale sub aspectul sarcinii probei ce revine contestatorului nu justifică reţinerea unei încălcări a priori a prezumţiei de nevinovăţie, ori a garanţiilor unui proces echitabil, aspect ce transpare inclusiv din hotărârea pronunţată de Curtea Europeană în cauza Anghel contra României care nu se constituie într-o critică la adresa atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenţie. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, prezintă forţă probantă prin el însuşi, putând constitui o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului. Ceea ce trebuie remarcat este însă, faptul că atribuirea de forţă probantă unui înscris, după cum am menţionat anterior, nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, putând fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei, în sensul art. 6 CEDO. De altfel, o interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase, prin lipsirea actului constatator întocmit de un agent al statului, aflat în exerciţiul funcţiunii, de orice valoare. Potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului, iar potrivit art. 52 alin. (1) ?i (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, semnalul de culoare roşie interzice trecerea; la semnalul de culoare roşie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului; dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecţiei, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părţii carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat. În plângerea contraven?ională formulată, petentul a sus?inut că s-a oprit la culoarea ro?ie a semaforului ce i se adresa în mod direct. La un moment dat culoarea s-a schimbat în verde ?i ?i-a continuat mersul, acesta fiind prima ma?ină în coloana care a?tepta la semafor. În fa?a agentului constatator, a?a cum rezultă din înregistrarea body – cam, acesta a sus?inut că a confundat culorile semaforului, crezând că i se adresa semaforul a cărui culoare s-a schimbat în verde, arătând că ?i-a dat seama de gre?eală în momentul în care a fost oprit. Instan?a re?ine că petentul nu a făcut proba celor sus?inute în plângerea contraven?ională. Din înregistrările video din intersec?ie, depuse la dosarul cauzei, se observă cum petentul trece intersec?ia în timp ce autovehiculele efectuau virajul la stânga, petentul fiind singurul ce circula pe direc?ia înainte, din ambele sensuri de circula?ie. De altfel, celelalte vehicule ce circulau în aceea?i direc?ie cu petentul au trecut intersec?ia la mai multe secunde după acesta (în înregistrarea video de la fila 25 la ora 19:59:37 se observă ma?ina petentului, celelalte ma?ini care circulă în aceea?i direc?ie traversând intersec?ia la ora 20:00:08). În ceea ce prive?te pericolul faptei săvâr?ite, legiuitorul a stabilit că nu este necesară producerea unui pericol concret pentru a fi îndeplinite condi?iile de existen?ă a contraven?iei. Având în vedere cele de mai sus, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără îndoială săvâr?irea faptei contraven?ionale de către petent, instan?a re?ine că sunt îndeplinite condi?iile pentru angajarea răspunderii contraven?ionale a acestuia. Cu privire la individualizarea sanc?iunii contraven?ionale aplicate, instan?a re?ine că petentului i-a fost aplicată sanc?iunea amenzii în cuantum minim ?i sanc?iunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Cu privire la sanc?iunea principală a amenzii, instan?a constată că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege. Cu privire la sanc?iunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instan?a re?ine că individualizarea sanc?iunii a fost realizată ope legis de către legiuitor, aplicarea sanc?iunii fiind obligatorie pe lângă sanc?iunea amenzii în cazul constatării săvâr?irii faptei re?inute în sarcina petentului. În aceste condi?ii, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu poate face obiectul unei reindividualizări a instan?ei de judecată. De asemenea, sanc?iunea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol, reprezentată de exercitarea dreptului de a conduce de către o persoană care nu respectă regulile de circula?ie, instan?a considerând că această sanc?iune este cea mai potrivită pentru a se îndeplini scopul preventiv al sanc?iunilor contraven?ionale. Pentru aceste motive, instan?a va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contraven?ională formulată ?i va men?ine, ca legal ?i temeinic, procesul-verbal de constatare ?i sanc?ionare a contraven?iei seria PBW nr. 0990477/06.01.2025.” cum gre?it s-a men?ionat. Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucure?ti. În temeiul art. 402 Cod proc. civ., pronun?ată prin punerea solu?iei la dispozi?ia păr?ilor prin mijlocirea grefei instan?ei astăzi, 18.12.2025.
Document:_IncheiereFinalaDezinvestire
Părți *:
ECHITABIL MNG SRL- Creditor
UAT COMUNA FRECĂŢEI- Pârât
UAT COMUNA FRECĂŢEI- Pârât
Ultima actualizare: 12/19/2025
Despre dosarele în justiție
Sursa datelor: portal.just.ro
Conține informații publice în baza legislației privind drepturile de autor și drepturile conexe
* Dacă îți vezi numele pe lista părților, și vrei să-ți exerciți drepturile privind datele personale, trimite mail pedpo[arond]datascop.ro
Despre dosarele în justiție
Sursa datelor: portal.just.ro
Conține informații publice în baza legislației privind drepturile de autor și drepturile conexe
* Dacă îți vezi numele pe lista părților, și vrei să-ți exerciți drepturile privind datele personale, trimite mail pedpo[arond]datascop.ro
Instanțele din România